joi, 12 ianuarie 2012

Postarea Teodorei





Cu toate că nu mai e aici să mă ţină de mână atunci când sunt pe cale să cad, port încă în suflet iubirea de la el. Ea mă face mai puternică; mă face să merg mai departe. Există speranţă pentru toţi; chiar şi pentru mine! 
E durerea aia care ţi se leagă de piept şi nu îţi mai dă drumul. Durerea aia care te ia noaptea când te pui în pat, şi uşor ţi se bagă în suflet să nu te lase să dormi. Sunt săptămâni de când nu mai închid un ochi bine.. e oare pentru că ştiu că dimineaţa nu mă mai trezesc cu glasul lui în telefon? Nu spun că viaţa nu merită trăită, spun doar că el o făcea să merite mai mult. Era un motiv în plus să zâmbesc. 




3 comentarii:

  1. Un vot din partea mea ,si un comentariu .Foarte trist ...
    "Era un motiv in plus sa zambesc"
    Nu ai idee cat de bine te inteleg :-<

    RăspundețiȘtergere
  2. Timpul vindeca orice rana oricat de adanca ar fi...

    RăspundețiȘtergere